Leziunea de coafă de rotatori

Ce este coafa de rotatori?

Articulația umărului este alcătuită din 3 oase: humerus, omoplat (scapula) și clavicula. Aceste 3 oase formează de fapt două articulații separate, articulația acromioclaviculară și articulația scapulohumerală, aceasta fiind cea mai mare dintre cele două.

Coafa de rotatori reprezintă cei patru mușchi care își au originea la nivelul omoplatului și se inserează pe capătul superior al humerusului; Acești mușchi sunt:

• supraspinos
• infraspinos
• subscapular
• rotund mic

Coafa de rotatori are rol de stabilizare a articulației umărului (scapulohumerala), precum și de a ajuta la efectuarea unor diferite mișcări de rotație ale brațului.

Ce este leziunea de coafă de rotatori?

Ruptura unui tendon din coafa de rotatori reprezintă desprinderea acestuia, parțială sau completă, de pe capul humeral. În majoritatea cazurilor, tendonul supraspinos este cel mai des afectat, dar și celelalte tendoane ale coafei de rotatori pot fi implicate.

Ruptura de coafă poate fi:

• parțială, fără a afecta toată grosimea tendonului, caz în care acesta rămâne atașat de capul humeral, dar subțiat și fragil
• completă, când este implicată toată grosimea tendonului, fapt care duce la detașarea completă din inserția lui de pe capul humeral.

Care sunt cauzele acestei leziuni de coafă de rotatori?

În funcție de cauză, există două tipuri mari de leziuni:

Leziuni traumatice. Sunt cauzate de traumatisme directe la nivelul umărului, căderi pe mână cu brațul întins, sau pe cot, ridicări de greutăți sau mișcări bruște de amplitudine mare cu mâna deasupra capului.

Leziuni netraumatice sau degenerative care pot surveni din următoarele cauze:

• mișcări repetitive ale umărului în anumite activități sportive (înot, tenis, baschet, volei) sau activități uzuale/casnice/profesionale (spălatul geamurilor, vopsitul pereților, tăiatul lemnului)
• cu avansarea în vârstă, vascularizația tendoanelor la nivelul inserțiilor scade, iar mecanismele reparatorii încep să nu mai fie eficiente, predispozând astfel la acest tip de leziuni.
• sindromul de impingement subacromial. Acest factor reprezintă îngustarea spațiului subacromial, între osul acromion și capul humeral, unde culisează tendoanele coafei de rotatori când sunt efectuate mișcările umărului. Îngustarea acestui spațiu duce la frecarea excesivă și repetată a tendoanelor (în special tendonul supraspinos), cauzând astfel ruptura cronică.

Care sunt cele mai predispuse persoane pentru leziunile de coafă de rotatori?

Având în vedere că majoritatea leziunilor de coafă sunt cauzate de o uzură degenerativă care apare în mod obișnuit cu avansarea în vârstă, persoanele de peste 40 de ani sunt mai predispuse pentru aceste rupturi.

Persoanele care practică activități implicând mișcări ample ale umărului, repetitive, cu mâna peste cap, ridicări de greutăți (sala de fitness), sau sportivii care practică tenis, baschet, volei, au un risc mai crescut de a dezvolta leziuni din cauza suprasolicitării.

Ce simptome apar în leziunea de coafă de rotatori?

Simptomele pot varia în funcție de tipul leziunii și de gravitatea acesteia. Cele mai frecvente sunt:

• durere la ridicarea brațului sau la mișcarea umărului
• durere la repaus sau în timpul somnului
• scădere a forței musculare și a amplitudinii de mișcare a umărului
• crepitații/pocnituri la anumite mișcări ale umărului

Leziunile traumatice provoacă în general o durere intensă și o impotență funcțională imediată, precum și o pocnitură la nivelul umărului traumatizat.

Tot odată, leziunile cronice degenerative sau prin suprasolicitare repetitivă, pot de asemenea cauza durere la nivelul umărului, care iradiază în anumite zone, precum și scăderea sau slăbiciunea forței musculare. Pacientul poate simți durere în momentul ridicării brațului, sau la coborâre.

La început, durerea se manifestă prin intensitate mică și prezentă doar când pacientul efectuează mișcări ample, peste cap, precum deschiderea unui dulap de la înălțime. În această etapă, antialgicele pot ajuta la ameliorarea durerii.

În timp, intensitatea durerii poate crește, iar aceasta poate fi prezentă și la repaus. Când se ajunge la această situație, antialgicele uzuale nu mai sunt de mare ajutor. Aceste manifestări pot îngreuna efectuarea activităților zilnice uzuale, precum pieptănatul, spălatul capului, îmbrăcatul, iar în anumite cazuri, durerea poate fi resimțită în timpul nopții, când pacientul se întinde pe partea umărului lezat.

Trebuie menționat faptul că în unele leziuni de coafă de rotatori, durerea poate fi absentă la început, pacientul prezentând doar o slăbiciune în ridicarea brațului.

Cum se stabilește diagnosticul in leziunea de coafă de rotatori?

Se ia în considerare istoricul bolii și se efectuează examenul clinic.

Consultul începe cu istoricul bolii, când și cum au început simptomele și cum au evoluat ele în timp, iar apoi se efectuează examenul clinic, care constă în anumite teste și manevre pentru a stabili un diagnostic clinic.

În timpul examenului clinic, medicul testează gradul de mobilitate a umărului afectat și forța musculară a brațului.

Când medicul ortoped examinează un pacient cu dureri la nivelul umărului, este importantă excluderea unor patologii de la nivelul coloanei cervicale, care pot provoca simptome asemănătoare cu cele întâlnite în cazul leziunilor de coafă de rotatori.

Investigațiile imagistice sunt de asemenea de mare ajutor pentru un diagnostic corect. Acestea sunt:

• radiografia de umăr. Această investigație imagistică nu evidențiază tendoanele, dar ajută medicul ortoped să excludă alte patologii care pot provoca dureri la nivelul umărului, cum ar fi artroza de umăr, prezența unor depuneri calcificate sau formațiuni osoase.
• RMN. Examinarea imagistică prin rezonanță magnetică oferă cele mai multe informații despre tendoanele coafei de rotatori. Aceasta ajută medicul în confirmarea diagnosticului de leziune de coafă și în stabilirea unui plan terapeutic corect.

Ce opțiuni de tratament există pentru leziunile de coafă de rotatori?

Dacă pacientul suferă de o leziune de coafă de rotatori și continuă să folosească umărul lezat, este posibil să cauzeze mai multe daune, agravând astfel situația.

Un tratament prompt și corect poate preveni evoluția leziunii și poate ajuta pacientul să își recâștige mai repede funcția umărului. Scopul oricărui tratament este reducerea durerii și recuperarea funcției.

Există mai multe opțiuni de tratament în cazul leziunilor de coafă de rotatori, în funcție de:

• vârstă
• nivelul de activitate
• starea generală de sănătate
• tipul și gradul leziunii

Tratamentul conservator (Nechirurgical)

Apar frecvent situații în care nu este necesară intervenția chirurgicală, sau cel puțin nu este prima indicație.  În astfel de situații un plan terapeutic respectat de pacient poate ajuta la scăderea durerii și recuperarea funcției umărului.

Opțiunile de tratament nechirurgical includ:

• repaus și evitarea mișcărilor ample ale umărului.
• schimbarea activității. Evitarea activităților fizice care provoacă simptomatologia
• Antiinflamatoare nesteroidiene: pot ajuta la reducerea inflamației locale la nivelul umărului și scăderea durerii.
• fiziokinetoterapie de recuperare funcțională
• infiltrații intraarticulare cu cortizon. Injecția locală cu un anestezic plus cortizon poate fi de mare ajutor. Cortizonul este un antiinflamator eficient în cazul durerilor articulare ale umărului, dar totodată, nu este eficient în toate cazurile.

Trebuie menționat că și în cazul în care este eficient, nu se poate estima pentru cât timp va dura efectul acestuia; pot fi câteva zile, săptămâni sau chiar luni.

Dezavantajele tratamentului nechirurgical sunt posibilitatea agravării și extinderii leziunii în timp și necesitatea schimbării a activităților obișnuite.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical poate fi cea mai bună opțiune în următoarele situații:

• pacientul a parcurs toate etapele tratamentului conservator, dar fără să obțină un rezultat satisfăcător, și persistența simptomatologiei
• rupturile mari/complete de coafă de rotatori
• activitatea profesională a pacientului solicită o funcție completă a umărului
• dorința de a relua activitățile obișnuite sau sportive care implică mișcări ample ale umărului
• în cazul leziunilor traumatice acute

Tratamentul chirurgical presupune în general reatașarea tendonului sau tendoanelor rupte la nivelul humerului.

După intervenția chirurgicală, este nevoie de kinetoterapie de recuperare funcțională pentru a putea redobândi funcția completă a umărului.

Pentru stabilirea unui diagnostic timpuriu, programați-vă la o consultație ortopedică