Ruptura de ligament încrucișat anterior

Ligament încrucișat anterior (LIA). Ce este?

Ligamentul încrucișat anterior este unul dintre cele 4 ligamente mari ale genunchiului și joacă un rol principal în stabilizarea acestuia, în special la efort fizic.

Acest ligament se inserează pe femur (osul coapsei) și tibie (osul gambei). Reprezintă elementul principal în împiedicarea translației tibiei în față, dar și în controlul rotației tibiale față de femur.

Cele 4 ligamente mari principale ale genunchiului sunt:

• ligamentul încrucișat anterior
• ligamentul încrucișat posterior
• ligamentul colateral medial
• ligamentul colateral lateral

Aceste ligamente, împreună cu alte structuri articulare, au rolul de a stabiliza articulația genunchiul în timpul mișcării sale complexe.

Ruptura acestor ligamente poate conduce la instabilitatea genunchiului, cauzând astfel limitarea sau imposibilitatea de a efectua activități fizice, dar mai ales activități sportive.

Ruptura LIA se poate produce în urma unei entorse severe de genunchi, în general după o accidentare în timpul unui sport care presupune opriri și schimbări bruște de direcție (fotbal, handbal, basket, ski).

În momentul în care se produce leziunea, pacientul poate auzi sau percepe o senzație de pocnire (crepitație) în interiorul genunchiului.

Care sunt cauzele rupturii de ligament încrucișat anterior (LIA)?

Ruptura LIA se întâmplă în general în timpul unui sport în care genunchiul este supus la un stres fizic intens:

• încetinirea vitezei și schimbarea brusca de direcție
• pivotarea (rotirea) când piciorul este fixat ferm pe pământ
• aterizarea greșită după o săritură în aer
• oprirea bruscă
• primirea unei lovituri directe la nivelul genunchiului

Care sunt simptomele în cazul unei rupturi de ligament încrucișat anterior (LIA)?

• sunetul sau senzația de pocnire în interiorul genunchiului
• durere semnificativă
• imposibilitatea de a continua activitatea fizică sau sportivă
• tumefacția (umflătura) genunchiul, care poate apărea la câteva minute sau ore după accidentare
• pierderea amplitudinii de mișcare (accentuată mai ales după tumefacția genunchiului)
• senzația de instabilitate sau “scăparea genunchiului” la mers, la folosirea scărilor sau la schimbarea de direcție

Când este necesar să consulți un chirurg ortoped?

După o accidentare severă la nivelul genunchiului în timpul efectuării unui efort fizic, este recomandat să te programezi la un consult ortopedic, deoarece pot exista leziuni serioase, precum fracturi osoase, mai ales daca tumefacția genunchiului apare la scurt timp și există dificultate la mers.

Cum se stabilește diagnosticul de ruptură de ligament încrucișat anterior?

În momentul consultației, este important ca pacientul să descrie cât mai exact cum s-a produs accidentarea.

La examenul clinic, medicul ortoped efectuează teste specifice care apreciază stabilitatea genunchiului, iar dacă acestea sunt pozitive și ridică suspiciunea unei rupturi LIA, este nevoie de o investigație imagistică RMN. Aceasta poate să confirme diagnosticul de ruptură și eventual alte leziunii asociate precum leziuni meniscale sau ruptura altor ligamente la nivelul genunchiului.

Până nu este infirmat diagnosticul de ruptură LIA, este important să se evite efortul fizic intens și mișcările de rotație.

Cum se tratează ruptura de ligament încrucișat anterior?

În faza acută, direct după accidentare, cum am menționat anterior, este nevoie de un consult și investigații imagistice pentru a exclude prezența altor leziuni.

Tratamentul inițial constă în protocolul RICE:

• Rest (Repaus): evitarea efortului fizic
• Ice (Gheață/comprese reci): aplicarea de gheață la nivelul genunchiului pentru reducerea inflamației
• Compression (Compresie): Pentru evitarea  edemului
• Elevation (ridicarea membrului traumatizat): ajută la scăderea edemului

După trecerea fazei acute, există două opțiuni de tratament, în funcție de vârstă și de activitatea pacientului.

În cazul pacienților mai în vârstă, cu un stil de viață mai puțin activ, care nu practică sport, un program de kinetoterapie poate fi suficient. Acesta are rolul de întărire a tonusului muscular și de educare a pacientului pentru a evita mișcările rotaționale necontrolate.

Pacienții tineri, mai activi, care își doresc reluarea activităților sportive, au nevoie de reconstrucție LIA pentru stabilizarea genunchiul, iar apoi kinetoterapie postoperatorie.

Ce presupune intervenția de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior?

Ligamentoplastia sau reconstrucția ligamentului încrucișat anterior este intervenția chirurgicală prin care ligamentul rupt este înlocuit cu un nou ligament, creat din țesutul propriu al pacientul (Autogrefon).

Intervenția este minim invazivă, efectuată artroscopic, fără a deschide articulația.

Se realizează două incizii mici la nivelul genunchiului de aproximativ 1 cm care se numesc portaluri. Prin prima incizie se introduce scopul (camera de vizualizare intrarticulară), iar prin a doua incizie se introduc instrumentele chirurgicale.

Prima etapă a intervenției constă în explorarea articulației. Se vizualizează ruptura LIA și se identifică dacă există alte leziuni asociate (leziuni de menisc sau cartilaj), iar dacă este cazul, ele vor fi tratate în aceeași operație.

După explorarea articulației și abordarea leziunilor asociate, în cazul existenței lor, următoarea etapă este recoltarea autogrefonului și prepararea acestuia.

Apoi, se forează două tuneluri la nivelul inserților ligamentului încrucișat anterior nativ, respectiv în femur și în tibie. Prin aceste două tuneluri se trece autogrefonul preparat și se fixează cu implanturi speciale.

În ce constă recuperarea medicală după operația de reconstrucție LIA?

Recuperarea funcțională după reconstrucția LIA începe la câteva ore după operație.

Prima mobilizare se efectuează la 3-4 ore post-operator cu ajutorul unui sprijin (cârje), iar exercițiile de mobilizare a genunchiului (flexie-extensie) sunt inițiate în aceeași zi.

În primele două săptămâni după operație este recomandată evitarea efortului fizic și aplicarea de gheață/comprese reci la nivelul genunchiului pentru a ajuta la scăderea inflamației. Exercițiile de kinetoterapie se pot efectua la domiciliu și constau în mișcări de flexie-extensie a genunchiului, încordări ale mușchiului cvadriceps și mobilizarea rotulei. Ghidul de exerciții va fi oferit pacienților la externare.

La 2 săptămâni post-operator, după suprimarea firelor de sutură și scăderea inflamației, pacientul are nevoie să înceapă programul de kinetoterapie de recuperare funcțională, într-un cabinet sau centru specializat.

Pentru stabilirea unui diagnostic timpuriu, programați-vă la o consultație ortopedică